Revelațiile privind tentativele de intimidarea a procurorului șef al DNA Laura Codruța Kovesi cu ajutorul companiei israeliene de securitate privată și intelligence Black Cube au făcut deliciul presei și au dat naștere unui scandal care riscă să afecteze negativ relațiile româno-israeliene.
Compania Black Cube se prezintă ca un furnizor corporate de servicii de investigații și analiză de informații pentru persoane fizice, companii de avocatură și persoane fizice. Până aici nu este nimic în neregulă, există o piața pentru asemenea servicii, care de obicei sunt contractate de firme de avocatură pentru a găsi dovezi și/sau martori în cazuri dificile. Particularitatea Black Cube este că această companie își oferă serviciile oamenilor de afaceri care doresc să afle mai multe de detalii despre anumite tranzacții și parteneri de afaceri.
Conform informațiilor disponibile pe siteul companie Black Cube este rezulatul asocierii dintre foști ofițeri de informații israelieni (servicii militare de informații și civile) și experți civili (profesori universitari, specialiști în economie). Mai mult de 100 de foști ofițeri de informații israelieni ar lucra pentru această companie. Dintre toate persoanele asociate cu această companie, cel mai celebru este Meir Dagan, fostul șef al serviciului israelian de informații externe Mossad, care a fost președintele onorific al acesteia. Numele lui Dagan și asocierea indirectă cu Mossad-ul au dat acestui scandal grav de securitate națională o nuanță de incident diplomatic.
Având în vedere „reputația” Black Cube, a cărei imagine a fost girată chiar de fostul șef al celui mai temut serviciu israelian de informații, operațiunea din România ridică câteva semne de întrebare atât cu privire la profesionalismul și modul de operare al Black Cube, dar mai ales asupra cui a angajat această companie privată de securitate.
Din informațiile publice de până acum furnizate de autorități, de companie dar și de RISE Project, reiese că Black Cube nu și-a făcut „temele” în ceea ce privește „investigația” asupra Laurei Codruța Kovesi. În primul rând Black Cube nu pare să fi înțeles cu ce se ocupă DNA și în principal doamna Kovesi, conducătorul acestei instituții. Acest aspect este crucial având în vedere specificul ocupă compania israeliană, cine sunt angajații acesteia și „aura” de profesionalism și legalitate cu care își marketează serviciile către potențialii clienți. Un „proiect de investigare” a unui magistrat și înalt funcționar public, care conduce un departament de investigare a marii corupții într-un stat străin, nu reprezintă un contract de rutină, mai ales când ținta are rezultate confirmate în domeniul său de activitate.
În al doilea rând Black Cube a subestimat reacția autorităților din România, care au pus capăt operațiunii de intimidare a procurorului șef al DNA într-un timp record. Laura Codruța Kovesi a declarat că „agenții” Black Cube au acționat doar o zi și jumătate împotriva sa și a apropiaților săi. SRI, DIICOT, dar probabil și alte servicii românești de informații implicate în contracararea acțiunilor Black Cube, merită deci felicitate.
Incapacitatea companiei israeliene de a anticipa reacția serviciilor de contrainformații românești la operațiunea sa din România ridică semne de întrebare serioase în privința competenței acesteia, atât la nivel operațional, cât și la nivel de planificare. Intervenția promptă a serviciului de contrainformații și a DIICOT demonstrează un lucru foarte important: combaterea corupției este o prioritate a statului român, iar acțiunile de intimidare nu vor fi tolerate. Dacă scandalul Black Cube ar fi avut loc acum 5-10 ani reacția autorităților nu s-ar fi ridicat la acest nivel.
Un amănunt important trebuie reținut: Black Cube nu a lansat o „investigație” împotriva unui cetățean român sau a unei companii românești. Atacul a fost direcționat, pentru că se poate vorbi de un atac, împotriva unui înalt funcționar public, magistratul care conduce unul din cele mai importante parchete din România. Acțiunile Black Cube au vizat deci statul român – de unde și caracterul foarte grav al acestui incident.
În al treilea rând modul în care Black Cube și-a desfășurat „investigația” în privința corupției din „instituțiile de stat românești” a fost în afara legii. Dacă ar fi fost vorba de un demers legitim nu s-ar fi apelat la spargerea unor email-uiri, la telefoane date în miez de noapte și la inițierea unor discuții despre dosare penale cu magistrați. Toate aceste lucruri demonstrează că avem de-a face, în momentul de față, cu o acțiune de intimidare.
Modul în care Black Cube a reacționat la arestarea angajaților săi în România și modul în care și-a justificat acțiunile ridică semne mari de întrebare. Dacă ar fi anchetat suspiciuni de corupție în rândul instituțiilor publice românești, de ce a „investigat-o” pe Laura Codruța Kovesi și pe apropiații acesteia? În comunicatul dat publicității imediat după izbucnirea scandalului se arată că Black Cube a acționat în numele unor „parteneri guvernamentali din România” („the company has been carrying out a project on behalf of government associates in Romania”) – lucru greu de crezut.
Cum poate o agenție guvernamentală sau minister din România să apeleze la o companie de securitate privată pentru investigații privind acuzații de corupție, când există SRI, DNA și DIICOT? Licitarea sau atribuirea unui astfel de contract ar ridica semne de întrebare instantaneu. Singura concluzie care se poate trage de pe urma comunicatului Black Cube este că a fost menit să distragă atenția și să dezinformeze, nu să lămurească aspectele acestui caz.
Ceea ce ne aduce la cel mai important aspect al acestei afaceri – Black Cube este o unealtă, este o firmă care își vinde serviciile celor care își permit să o plătească. Cine a fost clientul care a angajat-o pentru „proiectul” din România? A cui unealtă a fost?
La prima vedere „suspecții de serviciu” par să fie cetățenii israelieni bănuiți a fi implicați în cazuri de corupție din România. Pentru aceștia ar fi fost foarte ușor să apeleze la serviciile acestei companii – ei au avut și motivul și oportunitatea. Pe 10 martie 2016 DNA a cerut judecătorilor emiterea de mandate de arestare în lipsă pentru 4 oameni de afaceri israelieni anchetați în „Dosarul Retrocedărilor” – Tal Silberstein, Shimon Shevez, Benjamin Steinmetz și Moshe Agavi. Aceștia sunt anchetați alături de Paul Lambrino „al României”, „prințesa” Lia și Remus Truică în legătură cu retrocedarea frauduloasă a unor terenuri și proprietăți care au aparținut regelui Carol al II-lea. Prejudiciul estimat de judecători în acest caz este de 136 de milioane de euro. Dintre toate aceste persoane, Benjamin „Benny” Steinmetz se profilează ca un suspect viabil, numele lui fiind implicat în mai multe scandaluri de corupție sau afaceri dubioase: Roșia Montană, RAFO Onești și tunuri imobiliare prin capitală. Teoretic unul sau poate o parte (sau poate chiar toți) din cei patru cetățeni israelieni ar fi putut angaja compania Black Cube.
Dar aceștia nu sunt singurii cetățeni israelieni implicați în afaceri dubioase în România și care ar fi un mobil puternic să o intimideze pe Laura Codruța Kovesi. Ellan Schwartzenberg este anchetat de DNA într-un dosar de dare de mită în care este implicat fostul primar al Constanței, Radu Mazăre. Avraham Morgenstern este un alt cetățean israelian anchetat de DNA în legătură cu afacerile dubioase ale „clanului” Mazăre în Constanța.
Lăsând la o parte „filiera israeliană”, există suspecți plauzibili și printre oamenii de afaceri și politicienii români anchetați în ultima vreme de DNA. Câteva nume „sar” în ochi. Fostul șef de cabinet al lui Adrian Năstase, Remus Truică, care este anchetat la rândul în „Dosarul Retrocedărilor”, se numără printre acestea. Alt posibil suspect este Radu Mazăre, despre care se spune că și-ar fi ascuns o parte din avere în Israel și care are o serie de dosare „restante” la DNA.
În fine, pe lista suspecților din România poate fi pus și Sebastian Ghiță, anchetat DNA și pentru care Parlamentul a respins cererile procurorilor anticorupție de reținere și arestare. Sebastian Ghiță este cunoscut pentru conexiunile sale cu serviciile de informații românești, zvonindu-se că ar fi fost chiar la un moment dat „ofițer acoperit” al acestora. „Suspecți de serviciu” puternici care ar fi putut încerca să o intimideze pe Laura Codruța Kovesi sunt și Dan Voiculescu (10 ani de închisoare, fiica sa Camelia anchetată la rândul ei de DNA – nu are deci nimic de pierdut), Adrian Sârbu și Dan Adamescu – pot fi și ei trecuți pe lista scurtă a suspecților.
Un contra-argument puternic la ipoteza unei filiere românești în cazul Black Cube este faptul că politicienii și oamenii de afaceri români anchetați de DNA cunosc cum acționează serviciile românești de informații (vezi „legenda” locală a „binomului SRI-DNA”) și teoretic nu ar fi o mișcare foarte inteligentă din partea celor anchetați, să intimideze procurorii.
Deși un stat nu poate fi tras la răspundere pentru faptele cetățenilor săi pe teritoriul altui stat, incidentul Black Cube este de natură să dea naștere unor complicații de natură diplomatică. Black Cube a încercat să opereze ilegal și cu impunitate, împotriva șefului unei instituții din România care se ocupă cu aplicarea legii, instituție a cărei rezultate sunt recunoscute atât la nivel național cât și internațional. În subsidiar, mai mulți cetățeni israelieni sunt anchetați într-o serie de cazuri de corupție din România. Aceștia fie s-au asociat cu politicieni români în afaceri dubioase care au prejudiciat finanțele publice, fie i-au mituit pe aceștia pentru a obține acces la resursele publice. Tema este una foarte delicată din punct de vedere politic, mai ales că Israelul are la rândul său are probleme cu corupția, fiind cotată ca fiind una dintre cele mai corupte state membre ale OECD.
În ciuda faptului că Black Cube folosește imaginea serviciilor de informații israeliene pentru a-și vinde serviciile, „proiectul” său din România nu este un scandal de spionaj și nici nu implică statul israelian, reacția publicului și presei românești nu pare să facă o distincție funcțională între Mossad – serviciul secret, și Black Cube – compania privată. De asemenea publicul românesc este susceptibil la teorii ale conspirației și încă există un curent antisemit destul de puternic în societatea românească. Deja două alerte false cu bombă au avut loc la ambasada Israelului din București.
În loc de concluzii:
- Black Cube a acționat ilegal și neprofesionist. Deși este o companie privată de securitate în care lucrează foști ofițeri de informații aceștia au subestimat complet reacția serviciilor românești de contrainformații.
- Metodele utilizate de Black Cube au fost ilegale și nu au de a face cu o investigație legitimă. A fost vorba evident de o acțiune de intimidare nu de o investigație.
- Cea mai gravă eroare comisă de Black Cube a fost că a acceptat contractul. Acest lucru demonstrează că nu este o companie serioasă.
- Este importantă identificarea rapidă a celui sau a celor care au contractat serviciile Black Cube.
- Statul Israel nu este implicat în acest caz, dar este posibilă existența unor repercursiuni la nivelul relațiilor bilaterale.
